luni, 31 octombrie 2016

Inspiraţie şi fascinaţie. Printre creaţiile literare ale elevilor mei.

Scrisoare către tine ...

Compunere realizată de eleva Hăbuc Corina

din clasa a VIII-a A a Şcolii Gimnaziale Bălileşti

Acelaşi sentiment l-am trăit şi atunci când ai plecat. Ai revenit cu aceeași avalanșă de emoţii colorate, căreia sufletul meu, singur, nu-i poate face faţă.
Te-am privit neputincioasă cum păşeai spre mine, cum făceai ravagii în urma ta, cum ucideai firele slabe de iarbă sub urma paşilor tăi reci, cum furai speranța copacilor ce formau o barieră între noi. Te-am numit "Toamna din mine", mi-ai spus "Nostalgie".

Culorile tale ruginii trezeau amintirile unei nopţi de vară ucise de picăturile reci de ploaie ce păreau niște pumnale îndreptate spre mine, spre natura ce asista la duelul nostru.

Aruncându-ţi mantia brumată peste codrii, nutreai speranța că te-ai putea cufunda în eternitatea suspendată între amintirea unei veri ucise şi încercările timide ale unei ierni vlăguite.

În locul în care se consuma cândva sublimul serilor lungi de vară au rămas zidurile reci, acoperite de frunze ude. Adevărul este ca a mai rămas o luptă pentru supraviețuire între "Toamna din mine" şi " Nostalgia" serilor de vară.

Lacrimi îți curgeau pe obrajii palizi. Îmi cântai cu durere în inimă numele  în timp ce eram învăluiți de ploaia ce ne spăla trecutul. Chiar dacă mă durea şi sufletu-mi începea să ardă, continuam să mă las pradă dorului de vară. Am vrut să petrec cât mai mult timp așa, să îți reconstitui fiecare trăsătură, desenând-o cu un creion fermecat în mintea mea.

Eram la un pas de prăpastie şi tu ai plecat de lângă mine. Cu ultimele tale puteri îți ridici capul spre cer, așa cum faci mereu dorind să vezi efectul produs. Of ... draga mea, satisfacția ți se citea pe chip când priveai cerul cernit. Simțeam cum emanam agonie prin fiecare por al pielii mele. Încă mă luptam pentru Ea, pentru vara care a trecut. Terminându-ți numărul cu succes, tragi nourii cei negrii ca o perdea, accentuând nostalgia.

Chiar daca mă răscoleşti la fiecare revedere a noastră, chiar dacă nu te vei lăsa până nu mă vei învinge definitiv, chiar dacă voi fi înfrântă, draga mea, îți pot jura că în fiecare moment petrecut cu tine mă voi bucura de paleta de culori ce îţi împodobeşte trena îngheţată.


Minunata lume a toamnei
Compunere realizată de eleva Grosaru Daniela
din clasa a VIII-a a Şcolii Poieniţa 
Toamna este cel mai frumos anotimp în ochii unui copil care iubeşte culorile ruginii ale covorului de frunze aşternut peste şesurile unduitoare. Copacii goi, cu crengile tremurânde în adierea vântului rece, îşi aşteaptă înfioraţi mantia brumată dăruită de dimineţile tomnatice.
De această dată, octombrie a mângâiat pământul cu lacrimile sale, îndreptându-şi apoi privirea îngheţată spre picăturile transparente de ploaie pe care le-a prefăcut în diademe de cristal ce împodobesc fruntea îngălbenită a Toamnei. Soarele, ascuns dupa norii cenuşii, îşi arată rareori chipul palid, ruşinat parcă de îndrăzneala cu care anotimpul plin de culoare încearcă să-i îngâne strălucirea. Toamna pictează în culori îndrăzneţe copacii care îşi întind crengile vlăguite spre cer încercând să mai soarbă o ultimă sclipire din strălucirea solară.
După ploaie, un vânt potolit ne încântă simţul olfactiv cu mireasma fructelor pârguite. Pe jos se află covorul foşnitor în care gâzele plăpânde, amorţite de frig, caută adăpost. Stoluri de păsări brăzdează văzduhul asemeni unei flote celeste ce îşi croieşte calea peste întiderile albastre. Copiii ostenesc leagănul ruginit din parcuri în vreme ce frunzele copacilor cad peste chipurile lor vesele răspândind o paletă de culori.
Grădinile îngălbenesc pe zi ce trece, iar serile umede şi reci vestesc apropierea iernii. Gospodarii adună merele aurii cu miros parfumat si miez dulce. Afară, se aud timide triburile de privighetori. Nopţile devin tot mai reci, luna plină luminând aleile triste şi înfrigurate. Pădurea din spatele casei este asemeni unui castel din basme. Copacii goi şi îngeţaţi alungă animalele în vizuini.
Toamna vine cu obiceiurile sale. "Focul lui Sumedru" este ocazia oamenilor de a împărţi fărâme de suflet. Focul purificator alungă spiritele rele netezind calea îngerilor spre oameni.

Am experimentat o afinitate faţă de toamnă, un anotimp al misterelor şi trăirilor intense. 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rezultatele concursului de istorie „Bălilești prin istorie spre viitor”, ediția a II-a, 24 iunie 2018

           Ediția a II - a  a concursului de istorie locală „Bălilești prin istorie spre viitor”, desfășurată în sala Căminului Cultural Po...