vineri, 8 iunie 2018

Bălilești în anul centenarului. Scurtă incursiune în trecutul comunei


          Comuna Bălilești este situată la 35 de km de municipiul Pitești - reședința de județ, la 30 km față de Municipiul Câmpulung Mușcel și la 17 km față de orașul Mioveni. Comuna Bălilești, una dintre cele 93 de comune ale județului Argeș, este situată în zona centrală a județului, caracterizată printr-un relief deluros, cu o suprafață totală de 5.993 ha.. Comuna Bălilești este alcatuită din 7 sate: Băjești, Bălilești, Golești, Poienița, Priboaia, Ulita și Valea Mare. Comuna Bălilești este străbătută de râul Bratia, de-a lungul caruia s-au dezvoltat localitățile componente. Cele 7 sate ce formează în prezent comuna Bălilești înființată în anul 1968, au avut evoluții diferite.
              Străvechi meleag românesc, comuna Bălilești deține dovezi și mărturii importante cu conotații istorice.
             Istoria satului Golești
           Cele mai vechi urme de existență umană pe aceste meleaguri au fost descoperite la Golești. Denumirea satului provine de la un membru al familiei Golescu, care deținea proprietăți în zonă. Mai era numit Vulpari, deoarece se faceau adesea vânători de vulpi prin pădurile sale. C. Alessandrescu arată că în lunca de la Golești ar fi existat o așezare numită `Siliște`. Săpăturile arheologice din dreapta râului Bratia și partea de est a satului Golești, în punctul Siliște, au scos la lumină vestigii aparținând eneoliticului și epocii romane. Obiectele ceramice eneolitice sunt specifice arealului culturii arheologice Gumelnița.
            Cea mai veche atestare documentară a unui sat de pe raza actualei comune Bălilești face referire la Golești. Goleștiul este atestat documentar într-un hrisov emis de cancelaria domnească a lui Neagoe Basarab la 20 mai 1515, prin care i se oferea ”lui Jupan Manea Vulparul și fiilor lui câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie în Golești jumătate" din sat. Un document din anul 1567, prin care domnitorul Petru cel Tânăr îi confirma lui Manea Vulparul jumătate din Golești, artă că acesta obținuse această parte din Golești înca din vremea voievodului Vlad Călugărul (1481, 1482 - 1495 ).  În 1588, domnitorul Mihnea Turcitul întărea Mănăstirii Valea ”ocină în Golești”. Documentele arată că ocine din satul Golești au aparținut prin moștenire sau cumpărare unor boieri ca Lăudat logofăt, Văsiiu logofăt, Oancea vornic, Ianiu postelnic, Bratu logofăt, Tudoran sluger, Ivașco vornic, Mihăilă postelnic, Dumitru clucer etc. sau unor mănăstiri ca Mănăstirea Valea.
          Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831 arată că satul Golești avea suprafețe stăpânite de Mănăstirea Valea și de Schitul Ulita. Catagrafia din 1838, județul Mușcel, plasa Râurile, menționează 188 de familii în satul Golești, predominând nume ca: Albu, Bobei, Robu, Diaconu, Ene, Grosaru, Lăngescu, Oancea, Plăiașu etc. În 1861 satul Golești și cătunele sale Poenița, Priboaia și Ulita, aveau 222 familii.
           Prin reforma administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 satul Golești devenea comună iar cătunele sale deveneu sate. În 1864 o parte din locuitorii comunei au fost împroprietăriți pe moșiile Vieroșanca și Priboaia. Goleștiul a fost comună între anii 1864-1908. În anul 1887 comuna Golești avea în componența sa cătunele Golești, Grigoreni, Poenița, Priboaia și Ulita. Din 1908 până  în 1921 Goleștiul a făcut parte din comuna Vlădești. În 1921 apărea comuna Poenița cu satele Poenița, Priboaia, Ulita, Golești, până în 1968 când au devenit sate ale comunei Bălilești.
                 Informațiile cele mai vechi despre viața religioasă din Golești provin din documente din 1630 în care sunt menționați preoții ”popa Stoica și popa Pătru”.  În anul 1829 exista o biserică cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. În 1832 aici slujeau un preot, Antonie și un diacon, Neagoe Matei. Prima școală din Golești este menționată în anul 1839, iar primul învățător se pare că a fost Antonie Nicolae, fiu de preot din Bălilești. O semnificație culturală deosebită o reprezintă Muzeul de Etnografie si Istorie din satul Golești care pastrează vestigii si valori arheologice si culturale ca marturie a unei vechi civilizații.
               Istoria satului Băjești
              Satul Băjești este atestat documentar în hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Neagoe Basarab, la 5 septembrie 1519, prin care se întaresc Mănăstirii Valea, daniile monahei Magdalina și comisului Hamza. Așezarea este menționată ulterior prin documentul din 6 iunie 1528, prin care Radu de la Afumați întărește lui Șerb și fiilor săi ocine în Băjești. Satul "înflorește" în vremea lui Mareș Băjescu, în secolul al XVII-lea. Alte referințe documentare despre satul Băjești fac trimitere la familia Belu (Barbu Belu, Ștefan Belu) care a stăpânit moșia Băjești. Mareş Băjescu a fost fiul unor târgoveţi din Câmpulung Mușcel, care, aflat în apropierea puternicei familii a Cantacuzinilor, din casa cărora şi-a luat soţia, a ocupat treptat înalte dregătorii, până la cea de mare ban (1669-1672), în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popeşti(1669-1672). Mareş Băjescu a fost singurul ban al Craiovei de origine munteană, iar ultimul urmaş din familia Băjescu a fost Iordache Băjescu, ispravnic de judeţ, care a fost spânzurat de Ştefan Racoviţă în anul 1764 la o poartă a Bucureştilor.
              La Băjești a fost construit în secolul al XVII-lea un ansamblu de arhitectură civilă şi religioasă care includea, pe lângă biserica Adormirea Maicii Domnului, casele boiereşti cu pivniţe, curţi şi gârlici. Incinta era delimitată de ziduri de cărămidă şi piatră de râu, întărite cu turnuri de colţ. Întregul complex a fost construit de boierul Mareş Băjescu, Ban al Craiovei şi una dintre figurile proeminente ale Ţării Româneşti din acea perioadă. Datarea monumentului este controversată, însă majoritatea surselor o plasează între anii 1648-1662. Pisania bisericii arată că aceasta a fost ctitorită în anul 1666. Pictura originală  a bisericii îi aparţine lui Tudoran Zugravul şi a fost realizat în anul 1666 în stil bizantin. Acesta este caracterizată, prin tendinţa de laicizare şi prin vădita portretizare a personajelor din tabloul votiv. De asemenea, prezintă primul portret de meşter ce apare în pictura din Ţara Românească, meșterul zidar Dragomir. Pictura include portrete ale lui Mihai Viteazul, Mareş Băjescu şi familia, un zodiac şi o horă tradiţională românească. Printre tablourile murale alegorice se află și ”Pilda inorogului”.  Crucea de piatră din 1662 este amplasată la circa 250 m vest de biserică.
            Fărămițarea moșiei Băjești a condus la trecerea ei în stăpânirea familiei Belu, în 1812, pe o icoană din pronaosul bisericii fiind trecut numele paharnicului Ștefan Belu.
           „Pe vremea mea erau 18 bătrâni cu mustăţi, cu cioareci, opinci, veste de dimie. Unii cu ceas de buzunar, alţii cu bastoane. Toţi se întâlneau seara la povarnă, adică la un cazan umblător, unde făceau ţuica, sau, în zilele de sărbători, la locul numit «La blană la fecior», pentru a discuta sau povesti fie de pe front, fie pe unde au umblat, fie ceea ce ştiau ei despre înaintaşi, iar noi, copiii, stăteam acolo şi ascultam. Aşa am prins dragostea de istorie, de literatură, iar de la cei mai bătrâni, care nu se puteau deplasa, am învăţat să citesc, să scriu, încât în clasele primare eu m-am dus degeaba la şcoală“, poveştește prof. Nicolae Pantazică despre satul sau natal.
            Istoria satului Ulita
             În satul Ulita, în stânga Râului Bratia, s-au descoperit în anul 2002 fragmente ceramice din epoca bronzului, specifice culturii arheologice Tei.
            Satul Ulita este atestat documentar în hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Vlad Vintilă (1532 – 1535), la 26 aprilie 1533, prin care întarește boierilor săi Micșan cu fii săi și lui Vlaicu, cu frații și fii săi, "să le fie la Negești și Ulita, a patra parte din Ocina".
             La Ulita exista în secolul al XVIII-lea un schit întemeiat de Ștefan Ieremonahul și fiul său Ion împreună cu Hagi Dumitrache Bobescu din Brașov, cum reiese dintr-un document datat 20 iulie 1767. Schitul cu o biserică din lemn se afla pe moșia Lăngeștilor și aparținea Mănăstirii Aninoasa. Începând cu anul 1820 a slujit aici popa Voicu, în 1832 este menționat preotul Dincă, iar pentru anul 1840 este menționat duhovnicul Vasile. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Ulita dateaza din anul 1926 fiind ctitorită de boierul Ion Prislopeanu.
            Slujitorii Schitului Ulita învățau copiii să scrie, să citească și să socotească. Prima școală apărea la Ulita în 1830 sub conducerea unui deacon. Veneau aici și copii din Poenița.
             Istoria satului Bălilești.
           Denumirea localității Bălilești provine de la un căpitan de oaste pe nume Bălilă. Satul Bălilești este atestat documentar în zapisul din 1549-1550, printre "jurătorii lui Stan Birș din Micești" aflandu-se și Sava din Bălilești. Prin hrisovul emis de cancelaria domnească a lui Mihai Viteazul din 24 martie 1598 i se întăresc lui Mihu, mare portar, ocine și țigani în Bălilești. Într-un document din 1784 se arată că ”în Bălilești din vechime este școală de învață copiii carte și că școala este de trebuință obștească”. Un hrisov din 1813 arată că cei trei preoți de la Biserica din Bălilești au fost scutiți de dări pentru că la această biserică copiii învățau carte cu cheltuiala preoților.
                  Biblioteca comunală Bălilești a fost înființată odată cu inaugurarea clădirii Băncii Populare Sfântul Petru și Pavel în anul 1935, care avea două camere, dintre care una era destinată pentru bibliotecă. Biblioteca a luat ființă în vremea lui Carol al II-lea (1930-1940) cu 200 de volume, cărți de știință de la Fundația Carol I, copertate cu piele de căprioară. Fondul de carte, până în anul 1945, se primea din cota de câștig a Băncii de Credit. După anul 1945, cărțile primite de la București, au fost arse de  anumiți conducători comuniști. Bibliotecari erau cadrele didactice, director fiind preotul Victor Nicolescu.
             Monumentul eroilor din  Bălilești - 1877, 1916-1918, 1941-1945, amplasat în centrul satului îl are ca autor D. Mățăoanu.
              Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din  Rumânești este construită în 1824 de Savu Niculae și alții. Biserica prezintă un plan trilobat cu abside poligonale; pridvor deschis, pictura originală în frescă, cu reprezentare realistă a tabloului votiv (ctitorii în costume boierești).
             Din trecutul satelor Poienița și Priboaia.
             În 1864, Poenița, era un cătun ce facea parte din comuna Golești, sediul primariei fiind la Poenița. La Poenița a funcționat până în 1880 o școală condusă mai mult de preoții satului și distrusă de Râul Bratia. In 1908, la Poienița s-a construit școala care înca mai există și astăzi.
             Satul Priboaia este recunoscut ca fiind un sat cu traditie in arta olaritului, peste 50% din populatie fiind implicati in aceasta activitate. Produsele (ulcioare, castroane, etc) le valorificau la targurile săptămânale și la sărbatorile legale.
          ROMÂNIA la CENTENAR
         În anul 2018 întreaga suflare românească sărbătorește 100 de ani de la constituirea statului național unitar român sau realizarea Marii Uniri în anul 1918.
          Prima unirea a tuturor românilor într-un singur stat a fost opera voievodului Mihai Viteazul (1593-1601), cel care la anul 1600  s-a proclamat domn al Ardealului, Moldovei și Țării Românești. A fost o unire efemeră dar a demonstrat că întemeierea unui stat unitar românesc este posibilă.
          În Epoca Modernă au fost parcurse etapele preliminare realizării statului național unitar român. Astfel, la 24 ianuarie 1859 se realiza MicaUnire sau Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. La 9 mai 1877 era proclamată independența de stat a României, cucerită pe câmpul de luptă, în Războiul pentru Independență dintre anii 1877-1878 și recunoscută internațional prin Tratatul de la Berlin din 1878 care recunoștea și unirea cu România a Dobrogei cu Delta Dunării și Insula Șerpilor.
          Primului Război Mondial (1914-1918) a reprezentat ocazia realizării României Mari. Regatul României a participat la război între anii 1916-1918, luptând alături de puterile Antantei, alianță politico-militară care recunoștea dreptul legitim al României asupra teritoriilor locuite de români din Imperiul Austro-Ungar. Armata română a obținut importante victorii în vara anului 1917 în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, împiedicând pătrunderea armatelor Puterilor Centrale (germane și austro-ungare) în Moldova.  Participarea României la război de partea alianței învingătoare a fost o premisă a realizării Marii Uniri în 1918.
          Constituirea României Mari (Marea Unire) s-a realizat în 1918 prin unirea cu Regatul României a provinciilor istorice românești Basarabia (stăpânită anterior de Rusia), Bucovina, Banat, Transilvania, Crișana, Maramureș, Satu–Mare (stăpânite anterior de Austro-Ungaria).
          La 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia, întrunit la Chișinău, hotăra unirea acestei provincii cu România. La 15 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei de la Cernăuți hotăra unirea Bucovinei cu România. La  1 decembrie 1918 (azi Ziua Națională a României) se întrunea Marea Adunare Națională de la Alba Iulia care hotăra unirea Transilvaniei și a celorlalte provincii cu România.
          Marea Unire din 1918 a fost recunoscută în plan internațional  prin Sistemul de Tratate Paris -Versailles, iar la 15 octombrie 1922 regele Ferdinand și regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia ca suverani ai României Mari. În iunie 1940 România pierdea Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ocupate atunci de URSS și care  sunt și astăzi în afara granițelor țării.
                      Bibliografie:
Dimulescu, Dan,  Așezări mușcelene: Golești, Poenița, Ulita: file de istorie, Ed. Ordessos, Pitești, 2008,
Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală Românească, EDP,București, 1976
Pantazică, Nicolae, Băjești-recurs la istorie, Ed. Tiparg, Pitești, 2010.
 CERINȚE MODEL:

                  1. În anul 1926 era definitivată construcția bisericii din Ulita ctitorită de boierul:

A.   Mareș Băjescu           B. Manea Vulpariu         C. Ion Prislopeanu

2. Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii care sunt și astăzi în afara granițelor țării, au fost ocupate de URSS în anul:
A. 1939                                     B. 1940                                    C. 1941

marți, 5 iunie 2018

Elevii Școlii Bălilești la Concursul Județean „Simfonia Florilor”, Vlădești-2018

          Concursul organizat în cadrul proiectului educațional județean „Simfonia Florilor”, Vlădești-2018, prezent în CAEJ - Argeș, a avut atât probe cu participare indirectă cât și probe cu participare directă. Participarea directă a Școlii Gimnaziale Bălilești a constat în prezentarea unor materiale power-point de către elevele:
- Anais Russell - cu un material prezentat în limba engleză,
- Alexia Mitu - cu prezentarea „Lotusul-între sacru și profan”,

-Iulia Pavel - cu prezentarea „Simbolurile florilor în mitologie”

-Ioana Maria Cavaler - cu prezentarea „Curiozități despre flori”




FELICITĂRI!

marți, 29 mai 2018

REZULTATELE ELEVILOR ȘCOLII GIMNAZIALE BĂLILEȘTI LA CONCURSUL NAȚIONAL „MEMORIA HOLOCAUSTULUI”, PITEȘTI - 26 MAI 2018

        Școala Gimnazială Bălilești a fost reprezentată la etapa județeană a CONCURSULUI NAȚIONAL „MEMORIA HOLOCAUSTULUI”, oraganizat sâmbătă, 26 mai 2018, la Lic. Ion Cantacuzino din Pitești. Cei șase elevi din clasa a VII-a s-au prezentat foarte bine la cele două probe din concursul de istorie obținând premii și mențiuni.
-Săvulescu Alexandru Ionuț - premiul al II-lea,
-Manoloaia Traian Bogdan - premiul al III-lea,
-Portaru Ana-Maria - mențiune,
-Răducu Andreea Teodora - mențiune,
-Hurgheș David George - premiul special,
-Enache Eduard Alexandru - premiul special. 
                                                   FELICITĂRI!
                                                                          prof. Balea Cristian Marius
 

joi, 10 mai 2018

9 mai - triplă semnificație istorică. Activitate desfășurată la Șc. Poienița - 2018

          Activitatea extracurriculară intitulată „9 MAI - TRIPLĂ SEMNIFICAȚIE ISTORICĂ” s-a desfășurat miercuri, 9 mai 2018, la Școala Poienița. Au participat elevi din clasele a IV-a - a VIII-a, o parte dintre cadrele didactice prezente în școală și invitatul nostru, managerul Căminului Cultural Bălilești, dl. prof. Hera Ion.

           Activitatea a fost deschisă de prof. de istorie, Cristian Marius Balea, care a prezentat semnificația istorică a zilei de 9 mai făcând trimitere la evenimentele petrecute în această zi cu importante consecințe în plan național și universal.

          9 mai este Ziua Proclamării Independenței de Stat a României. Proclamația de independență a fost făcută în Camera Deputaților din Parlamentul României la 9 mai 1877. O etapă importantă în evoluția spre statul național unitar român, INDEPENDENȚA a fost câștigată cu mari sacrificii pe câmpul de luptă. Despre scrificiul fiilor localității Bălilești în Războiul pentru Independență și mai ales în Războiul pentru Întregire Națională le-a vorbit celor prezenți dl. prof. Hera Ion.

             Prezentând mărturiile și impresiile unui preot din localitate despre Ajunul Crăciunului sub ocupația germană de la finele anului 1916,  dl. prof. a reușit să capteze atenția celor mici.

          Activitatea a continuat cu prezentarea evenimentelor din 9 mai 1877, 1945 și 1950.

           Elevii au avut ocazia să afle informații despre rolul unor personalități,  contextul istoric și consecințele unor evenimente ca Proclamarea Independenței României (9 mai 1877), Încheierea celui de Al Doilea Război Mondial în Europa (9 mai 1945 - Ziua Victoriei / Ziua Europei) și Adoptarea Declarației Schumann (9 mai 1950 - Ziua Uniunii Europene).  



miercuri, 9 mai 2018

Arta Orientului musulman

Coloane si decoratiuni interioare Alhambra, Spania

Moscheea Albastră din Istanbul

Minaretul moscheei Hasan II din Casablanca, Maroc

Moscheea Quba din Medina

Sanctuarul Kaaba din Mecca

Taj Mahalul, Agra, India

Bălilești în anul centenarului. Scurtă incursiune în trecutul comunei

          Comuna Bălilești este situată la 35 de km de municipiul Pitești - reședința de județ, la 30 km față de Municipiul Câmpulung M...