Scrisoare către tine ...
Compunere realizată de eleva Hăbuc Corina
din clasa a VIII-a A a Şcolii Gimnaziale Bălileşti
Acelaşi sentiment l-am trăit şi atunci când ai plecat. Ai revenit cu aceeași avalanșă de emoţii colorate, căreia sufletul meu, singur, nu-i poate face faţă.
Te-am privit neputincioasă cum păşeai spre mine, cum făceai ravagii în urma ta, cum ucideai firele slabe de iarbă sub urma paşilor tăi reci, cum furai speranța copacilor ce formau o barieră între noi. Te-am numit "Toamna din mine", mi-ai spus "Nostalgie".
Culorile tale ruginii trezeau amintirile unei nopţi de vară ucise de picăturile reci de ploaie ce păreau niște pumnale îndreptate spre mine, spre natura ce asista la duelul nostru.
Aruncându-ţi mantia brumată peste codrii, nutreai speranța că te-ai putea cufunda în eternitatea suspendată între amintirea unei veri ucise şi încercările timide ale unei ierni vlăguite.
În locul în care se consuma cândva sublimul serilor lungi de vară au rămas zidurile reci, acoperite de frunze
Lacrimi îți curgeau pe obrajii palizi. Îmi cântai cu durere în inimă numele în timp ce eram învăluiți de ploaia ce ne spăla trecutul. Chiar dacă mă durea şi sufletu-mi începea să ardă, continuam să mă las pradă dorului de vară. Am vrut să petrec cât mai mult timp așa, să îți reconstitui fiecare trăsătură, desenând-o cu un creion fermecat în mintea mea.
Eram la un pas de prăpastie şi tu ai plecat de lângă mine. Cu ultimele tale puteri îți ridici capul spre cer, așa cum faci mereu dorind să vezi efectul produs. Of ... draga mea, satisfacția ți se citea pe chip când priveai cerul cernit. Simțeam cum emanam agonie prin fiecare por al pielii mele. Încă mă luptam pentru Ea, pentru vara care a trecut. Terminându-ți numărul cu succes, tragi nourii cei negrii ca o perdea, accentuând nostalgia.
